La Baltă
Categoric altele erau preocupările copiilor de odinioară.
Acǫlę [La Baltă] ńe mâncam ǫre întregi cu bazine, cu diguri… Punęm țevi în dig și dup-aia făcęm morișt’ din lęmńe. Și se-nvârtę la apă. Inginerie!
Cristi Marcu / a Hulpii
Dar digurile și bazinele și moriștile nu erau singurele lor năstrușnicii. Căci, vorba ceea, nu-i pruncu prunc de n-o încropit la viața lui o colibă.
Ńe-am dus pă drumu care urcă spre cimitir. Aicea în dreapta, între patru frasâń – ș-acuma mai îs frasâńi ăia d’-acolo – am făcut o colibă. Era unu mai ńebun și nu șt’u d’-uńe o adus o ușă. Și fętele ș-o-mpletit d’in salcă părețî. O ieșât o colibă d’e doi pă doi fǫrt’e mișto! Ș-apoi dup-aia, nǫpt’a o vińit Furici ș-o strâcat-o tătă.
Cristi Marcu / a Hulpii
Dar Furici nu este singurul care-a pus gând rău pruncilor din sat.
Tăt timpu să strâga la copt’ii «Stai omińęșt’e! Nu face aia! Nu face aia!». Adevăru e că erau și prăpăd’iț!
Cristi Marcu / a Hulpii
Greu era să comiți câte ceva. Ba te vedea unu. Ba te vedea altu.
Asta-i și mărturie la cât de mulț ǫmeń erau și cum un sat întreg avę grijă d’e tăț copiii, oarecumva.
Cristi Marcu / a Hulpii
Contributori
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Finanțatori
