Pă Cot
Pă Cot era marcat de ceea ce părea a fi o vedenie.
Era o salcă, care fuzionase cu un soc. Jumătat’e era salcă. Jumătat’e era soc. Da’ nu-ț mai dăd’ęi sama und’e începę unu șî und’e să termina celălalt.
Cristi Marcu / a Hulpi
Nu e satul sat, fără scene demne de iarna pe uliță. Câteva locuri erau mai și mai râvnite pentru săniuș. Cei mari și neînfricați se dădeau Pă Gorgan. Pantă mare… Ce mai… Cei mici și sperioși, fie pe drumul mare – deși tot mai trecea pe ici pe colo câte-o mașină, și prea erai în ochii lumii…
Fie la baba Irină în grădină. Fie de la Feri încoace, înspre cot. De departe cel mai fain loc. Drumul vechi al satului fiind, era neumblat și neiscodit. Nu-i sâcâia nimeni pe copii. Vaaai! Scuze! M-am precipitat. Am spus nimeni?
Lęlea Sănucă a Purdacului, asta a fost un personaj. O iubęi ș-o urai în acelaș timp… Mereu punę cenușă-n drum. Olița d’e nǫpt’e o aruncat-o pă noi cân am mers cu sania. Și noi ce făcęm? Luam apă șî țâpam apă pă derdeluș. «Nǫ, na! Dacă-ț trebe scandal, ai scandal!»
Cristi Marcu / a Hulpi
Contributori
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Finanțatori
