Să vândă. Să fac-on ban. Că n-avęu bań să plăt’ască impozit’ile. Vińę și sechestra ce-avę d’e valǫre: cizme, haińe, mobila d’in casă. O vińit șî n-am fo pă felie. Nu șt’iu ce-am făcut. N-am fost. Șî s-o băgat în casă să sechestręză mobila și buna și cu mama faŝe: «Încuie ușa!» Io i-am încuięt cu i̯ęle-n casă ș-apoi l-o bătut aęst’a ș-apăi ăla nu mai put’ę fuẑi! L-o bătut acolo, mă, d’e nu i-o mai trăbuit mobilă!

Trăbuię s-ajunẑem pă șasă la servici. Dǫuă ǫre, dǫuă ǫre și ceva făcęm! D’emińața meręm mai rępid’e. Că meręm tăt în jos. Nǫ, lucram dǫuă schimburi, ieșą̨̆m la zą̨̆ce.

La gardu lui Forcǫș, acǫlę la drumu d’e la Bună Zuua, ńe lăsam biciclet’ile. Erau biciclet’ile ą̨̆lea Carpaț. Șî vińęm cu biciclet’ile. Da’ mai mult pă jos, pă lângă i̯ęle! Și cu pâńe d’e-aia d’e patru kile pă porbagaj.

Pă Cocǫnă-l cunoșt’i? Era o prăvălie aci în Piața Cipariuli. Ș-apo o stat la rând și el, că era cǫdă la pt’ită. Zâce: «Ai buletin d’e u̯ăraș, ai?» «N-am!» «P-atuncea… Altu, altu, altu!» – făcę. Ș-apăi Cocǫana zâce: «Tăt am stat acǫle, tăt am stat acǫle, până o pus la unu o pt’ită pă căntari, io am pus mâna pă pt’ită și am pus bańi pă masă.

Am luat pt’ita, i-am rupt mńezu din mijloc să nu mń-o mai pǫtă lua! [Râd] I-am rupt mńezu șî am băgat în gură!» Ș-apăi zâce: «Obrazńicule!» – vânzătǫrea. Și-n tătă forma l-o făcut!