Su Măgură
Pe Măgură se puneau pęre (cartofi), că tare era nisipos. Galbeni. Roșii. Mov. Lați. Lungi. Încovoiați. Care cum. Unora le zicea ęlo. Altora le zicea chiflii. Da’ tare erau buni. Erau băgați iarna, în ler, la copt. Să-ți lingi degetele, nu alta!
Amu n-am mai văzut d’e-ăia. O perit. Nu mai există.
Ion Salomie / Călică
Și tare erau mari.
Era ńișt’e cartofi, mă, uită ia-așą̨̆ ni d’e mari, mă! [Arată dimensiunea] Ceee! Mai mari! D’e-on kil și! Nu uit cât trăiesc!
Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți
Și tare erau mulți.
Sălicea alimenta jumat’e Cluju cu cartofi. Vorbim înaint’e d’e ’60, nǫ, că Colectivu la noi s-o făcut în ’62.
Nicolae Irimieș / Călae a lu’ Durguș
Dar povestea asta de neimaginat cu aratul se termină odată cu colectivizarea. Era chip să ari cu animalul. Dar nu era chip să ari cu tractorul. Nu pe panta de pe Măgură. Și din teren cultivat cu cartofi, Măgura noastră a devenit pășune brăzdată de oi. Participau și copiii.
Dǫră ńe ducę cu șcǫla, d’e făcęm cu D.T.T. la cartofi. Cu ciorapu d’e relon, d’e-ăla d’e femei [scutură palma imitând gestul stropitului].
Vasile Felecan / Ola
Stropitul ca și stropitul… Da’ fertilizatul… Iarna…
Gunoiu-l căra cu coșarca. Cu găleata cu gunoi, puńęm gunoi pă breazdă.
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Da’ plivitul… Primăvara… Vara…
Ńe ducę șî la plivit! Plivę cu mâna.
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Și se vindeau cu multă iscusință, cartofii ăștia. Căci erau… clienți și clienți… Zice Sandu lu’ Lǫți că tată-so era tare, era puternic și cam bătăuș. Dar până și el… Ce să fi făcut cu un client ca cel din povestea noastră… După ce și-o legat calul, zis U̯ărbu, tată-so și-o căutat client, în piață. Vorbea maghiară. Așa că repede o reperat un client maghiar. Clientul:
Câți saci ai, bad’e?
Avea nici mai mult, nici mai puțin de unsprezece saci. Tatăl:
Cu cât ńe dai?
Clientul:
Zą̨̆ce bań pe kil!
Dar, pe când au ajuns ei cu căruța și cu sacii pe Pata, la casa clientului, să vezi și să nu crezi. Clientul:
Nu-ț mai dau numa cinŝ bań pe kil!
Fiul:
Mă, zâc, l-a bat’e amu pă ăsta… Nǫ, nu l-o bătut… Da’ pfuuu! S-o inervat! Tăt tremura! [Râde] Și li-o luat și ăia bańi… Cu cinŝ bań pe sac… Unșpe saci…
Da’ găinile scăpate de la soarta pieței? De ele să vă spui?
Dar, dincolo de cartofii din care trăiau Sălicenii, Măgura le era reper nu doar adulților, ci și pruncilor.
Und’e męrgem după aluńe? Pă Măgură! Unde męrgem după măcięșe (după câcădări)? Pă Măgură! Da’ după pari d’e fasole, primăvara? Pă după Măgură. Da’ cu oile, primăvara? Tot pe Măgură!
Vasile Felecan / Drumici
Contributori
Ion Salomie
Ciufală: Călică
Născut: 1936, În Sălicea
Alexandru Muncaciu
Ciufală: Sandu lu’ Lǫți
Născut: 1950, în Sălicea
Nicolae Irimieș
Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea
Vasile Felecan
Ciufală: Ola
Născut: 1955, în Sălicea
Vasile Felecan
Ciufală: Drumici
Născut: 1960, în Sălicea
Finanțatori
