Fotografie – @IurieCojocaru
Râtu d’i la Cicurǫie
Scena este acum asociată cu distracția. Atunci era asociată cu năcazul. Căci trebuia să-ți răscumperi vitele, de făceau pagube acestui omniprezent și omniscient CAP.
Pă vręmea colectivului, acolo să-ngrăd’ęu vit’ele. Se-ntâmpla d’e scăpa ciurda d’i pă pășuńe și, când vińę, să oprę und’e? Pă Poień. În sămănături. Și-acolo, hăitașii, cei care avęu d’e grijă, prind’ęu vit’ele și le-ncuiau într-un țarc improvizat. Și trăię să plăt’ească omu paguba ca să slobǫdă vit’ele.
Cristi Marcu / a Hulpii
Dar locul era marcat nu atât de vitele rătăcitoare, cât de frasinii mari și de Năsoasă.
Și mai sus stăt’ę Năsǫsa. Oare di ce crez că-i zâcę așą̨̆? N-avę nas! [Râde] Serios. N-avę nas. Pe Năsǫsa mi-o aduc amint’e. Era o femęie bătrână… Urlată d’e bătrână…
Cristi Marcu / a Hulpii
Contributori
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Finanțatori
