Poień | Grassrootology

Poień

Oile obișnuiau să fie câtă iarbă.

Erau tri, patru turme, când era lumea lume!

Maria Iepure / Mária Sanduli

Înainte de colectivizare, pășteau prin rotație, pe un inimaș, decis a fi necultivat în anul cu pricina. Se odihnea pământul. Se hrăneau oile. Inclusiv în Poieni. După colectivizare, s-a renunțat la rotația asta care-și avea rostul ei. Și se păștea exclusiv pe flancul stâng al satului. Inclusiv în Poieni. Și muierile făceau te miri ce grozăvii din laptele de oaie. Căci. Da. Pe atunci, se chiar mulgeau oile.

Făcęm urdă. Făcęm caș. Făcęm jânt’iță. Cân erau u̯ăile, apâi făcęm bań mulț atuncea. Meręm în Cluj. Și le vind’ęm și ńe luam să puńem în gréd’ină [răsaduri]. Atuncea tăt’e muierile făcę plăcint’e cu urdă și balmoș.

Maria Felecan / Mária Píli

Fotografie – @IurieCojocaru

Iar măsurișul era mare eveniment mare, an de an.

Sara, tăt omu însămna u̯ăile cu vocsauă, șt’ii, să le cunǫscă când merea după ięle să le mulgă. Și s-adunau la o casă și făcę staur. În ocol. În șură. Și măsura lapt’ile, cu pont’ięriu. [Șeful turmei] scrię acolo pă o hârt’ie fiecare cât o avut.

Să calcula când îț vińe rându la muls. Unii avęu tri lăpț: mulgę și d’emińața, și la amńază, și sara. Alțî avęu dǫuă lăpț: mulgę d’emińața șî la amńazăz. Ș-apăi chefuięu, dup-aia! Tătă lumea merę cu mâncare, friẑęm mńel, duŝęm prăjâtură, ẑinars, bęre. Jucam tâńerii. Era o petręŝere ca o nuntă.

Maria Iepure / Mária Sanduli

Dar mersul la muls implica și omenitul ciobanului. Căci, până să fie remunerat în bani, era remunerat în natură. Și el, ca tot omul, trebuia să îmbuce oareșce.

Cân meręm la muls, ducęm d’e mâncare. D’e era d’emińața, pâińe, slăńină, brânză, că ą̨̆lea era la țară. Și tărâță la câń! Nǫ! La amńazăz, făcę zamă cu oriŝe avę: fasole, cartofi, varză. Și băga carńe. Ducę carńe cu zamă, acǫlę-nt-o oală. Făŝę ori plăŝint’e ori ŝeva cocătură, ŝeva așę!