Pădurea d’in Colț
De toate cele specii întâlneam aici. Nelipsiții fagi. Asemuiții carpeni. Dar și cireși. Dar și jugrazi. Aka jugaștri. Acer campestre. Te provocăm să-i cauți, în Pădurea d’in Colț. Cert e că această pădure era o bună sursă de lemne pentru foc.
Da’ d’e-aicea d’in Colț meręm cu d’ibolii, cu caru, cu tata. Și tăięm și strânẑęm lemne. Că tata era sânguru bărbat șî noi tăt’e femei. Și-i ajutam. Șî cu ŝirezu tăt tăięm. Șî le băgam pă foc.
Ileana Popa / Ileana Tavii
Pădurea asta este pomenită și în contextul vacanțelor petrecute cu oile la pășunat.
În vacanța d’e primăvară, ńe ducęm cu oile la Rą̨̆cea și pân Colț, pân pădure. Că era on fęl d’e iarbă, îi zâcę screată. După ce să ducę zăpada.
Nicolae Irimieș / Călae a lu’ Durguș
Între o slană friptă și un joc oarecare, pruncii se asigurau că nu pierd din vedere turma. Căci era vremea a făta.
Fotografie – @IurieCojocaru
Pădurea asta este pomenită și în contextul ritualului de alungare a ciumei vitelor din sat.
Muręu ẑitele. D’i la Cămin, d’incolo, era o casă părăsâtă. Îi zâcę Biu. Și acolo s-o strâns muierile. Șępt’e femei. O tors într-o sară tăt hăla. O tors câńepa și u̯ă pus și u̯ă țăsut și u̯ă făcut o țîr’ de cămeșuță așę. Și s-o dus cu i̯ę un bătrân, Tănase a lu’ Ciocan. O ieșit d’in sat cu i̯ę și tăt o strâgat: «Ciuma, hooo! Ciuma, hooo!» Ăla [Tănase], s-auzą̨̆ pă vremuri, când eram șî io copil, că-i strâgoi.
Rozalia Iepure / Ruzalia lu' Ghizi
Ei, bine, acest Tănase a ieșit din sat și a lăsat cămașa miniaturală, proptită într-un par, țesută de la zero, într-o singură seară, într-o casă părăsită, taman în Pădurea d’in Colț. Cu rezultate incontestabil bune. Căci n-au mai murit vite.
Contributori
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Ileana Popa
Ciufală: Ileana Tavii
Născută: 1933, în Sălicea
Nicolae Irimieș
Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea
Rozalia Iepure
Ciufală: Ruzalia lu’ Ghizi
Născută: 1929, în Sălicea
Finanțatori
