Pă Peană & Fântâna Bilașcu

Pă Peană

Peană vine de la floare. Ai pene în ocol. Ai flori în curte. Și, sigur, cum e natura darnică, de felul ei, și Peana era sursă de câte ceva pentru oamenii locului. Lemne. Ciuperci. De la hribi și gălbiori, până la creasta cocoșului, ciuperci de gunoi, bureți de spin și bureți de rouă.

Când o fost bărbatu-mńeu în armată, am fo la tăięt la grămăz, cu sǫcră-mę, acolo Pă Peană. Acolo ș-o tăięt oameńi d’ęlńiță. Ș-am tăięt, ș-am încărcat. Cu caru cu d’ibolii am umblat doi ańi cu lęmńe-n Cluj. Sǫcră-mę țâńę d’e cǫrńe. Io mânam d’ibolii.

Rozalia Iepure / Ruzalia lu' Ghizi

Și aici era pichet.

Țâi mint’e că mama, săraca, o fost înĉisă… Pă Crăciun o mers să ńe cumpere haińe, că nu să găsą̨̆ ștofă, jolj. Ș-o mers să ńe cumpere. Șî le-o prins șî le-o înt’is ș-o stat vo șasă săptămâń în Ungaria.

Ileana Popa / Ileana Tavii

Să ne înțelegem. În Ungaria fiind în Cluj. Căci, dincoace de Vârful Peana, era România. Și, dincolo de Vârful Peana, era Ungaria.

Fotografie – @IurieCojocaru

Pentru copii însă, Pă Peană vine cu amintiri faine. Nu cu trudă, precum în cazul Ruzaliei lu Ghizi. Nu cu năcaz, precum în cazul Ilenei Tavii.

Acolo o fost on observator. Să ved’ę tăt Cluju d’e-acolo. Nu șt’iu cât’e etajă avę. Unu, doi, tri… Făcut d’in lemn d’e brad, da’ rotund. Fain o fost făcut.

Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș

Contribuitori

Cristi Marcu

Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea

Rozalia Iepure

Ciufală: Ruzalia lu’ Ghizi
Născută: 1929, în Sălicea

Ileana Popa

Ciufală: Ileana Tavii
Născută: 1933, în Sălicea

Nicolae Irimieș

Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea

Fântâna Bilașcu

Bătrânii de azi, copiii de ieri, au multe amintiri cu Pădurea Făget. Pentru că ei au replantat-o după ce a fost decimată în al Doilea Război Mondial.

Am plantat în Făẑet faẑii ăia. D’in ‘60… Până-n ‘63. Cu tătă șcǫla d’in Ciurila, că am fo prima promoție cu opt clasă. Tăăăț, mă, patru clasă. Trăbuię să-m dęie patruzăŝ d’e lei la zî. Chit c-am fost elevi, ucenici, ńe dăd’ę patruzăŝ d’e lei pă zî.

Ăsta, păduraru [Musai pe al său nume], i-o furat tăț bańi. Nu ńe-o dat ńiĉ-un ban. Ș-am lucrat vreo tri ań. Ș-apăi tata și nu șt’iu mai care i-o dat în jud’ecată. O făcut pușcărie [păduraru]. După, ńe-o dat bań, nu ńe-o dat bań, nu mai țâi mint’e. Da’ am plantat mńiii și mńiii de faẑ, care acuma, dacă-i văd, îs cât mińe d’e groș. Faină treabă!

Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți

În Pădurea Făget

Era o fântână, mai după Vârfu Pęńi. Îi zâcę La Bilașcu. Era turnată d’in cimęnt, cu gură d’e leu.

Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș

Trebuie că era impresionantă pentru copiii de-atunci.

Cură apa pă nări la leu, mă!

Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți

Munca-i brățară de aur. Dar… Pauza-i brățară de platină.

Când nu lucram, ad’ică avęm on pt’ic d’e timp liber, meręm la fântână ș-apă curpeńile ęlea, băăă, frat’e, atâta ńe dăd’ęm… Ș-apoi prind’ęm un curpen. N-avęm bai, mă, că să rupe. Pt’icam! Iară! Luam altă creangă. Dă-i, dă-i, dă-i!

Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți

Așa să vă imaginați că acest curpen (a nu se confunda cu carpen) este o liană care crește spontan pe la noi, și care se cațără pe arbori. Îi învăluie. Îi copleșește. Cu alte cuvinte, pruncii plantau fagi și rupeau curpeni. Făceau bine pădurii, și când lucrau și când se distrau. Cu sau fără știrea lor.