La Stânjeń | Grassrootology

La Stânjeń

Drumul din sat până pe pășunea vitelor și de pe pășunea vitelor până în sat era lung, era anevoios. Animalele oboseau. În consecință, dădeau mai puțin lapte. Motiv pentru care, decât să facă drumul dus-întors animalele, preferau să facă drumul dus-întors femeile.

Bivolii erau duși primăvara pe pășune. Și aduși toamna în sat. Femeile veneau la muls, în fieșce dimineață, în fieșce seară. Și pentru că bivolii erau simandicoși și nu slobozeau laptele decât în condiții foarte particulare, femeile veneau veșnic-veșnic cu ceva cu care să-i înduplece.

Ș-apoi meręm în Stânjiń, cu mama, să mulgă d’ibolu. Pe jooos! Cu candirile! Mama aducę d’esaẑi cu fân, cu iarbă, cu ce era. Dacă meręm la sapă, ducęm cucuruz, tulei. Ca să mulgem d’ibolii.

Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți

Laptele de bivol era mai puțin, dar mai gras și mai bun. Nu-i de mirare că, din turma de vreo 150 de capete, mai mult de jumătate erau bivoli. Imaginați-vă acum, ieșind de pe uliță, o turmă cu vreo 75 de bivoli! Care se țineau de-o parte. Nu se amestecau cu mult prea prietenoasele și sociabilele vaci. O mare de negru încornat

Avęm tri d’iboli, mă! Tri d’iboli avę dǫuă cancęie d’e zą̨̆ce kile. Le umplęm, mă! Ș-apă lapt’ile îl ducęm la lăptărie, uńe o fo Căoaciu. Ńiculae a lu Dușa. Ńe ducęm în fiecare d’imińață, ducęm lapt’ile și ńe dăd’ę bań. Mă, d’e-acolo avęi singuru ban!

Că n-avęi d’in ce face bań! M-am dus cu mama-n Cluj, într-o vară, cu patru pui. Patru pui, cu ǫuă, cu lapt’e, cu desaẑi pliń. Io, copt’il… Puii ẑi și le-o legat cu ceva ață putredă, șt’ii… Pe când am fost pă la Fântâńiță, doi o sărit d’in straiță… [Râde] «Sandule, după ei!» «Du-te, tu mamă!» Nǫ, mă, am fuẑit.