Fotografie – @IurieCojocaru
La Hagău
La Hagău. Zonă largă. Cu pârâuri. Cu tăuri. Cu pășune. Cu pădure. Pruncii culegeau acolo, câte și mai câte.
D’esculț ńe ducęm. Ńe intra cât’e-on st’in în piciǫre șî-l scot’ęm cu altu st’in.
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Frăguțe. Clar. Frăguțe. Multe. Frăguțe. În găletuțe încropite din scoarță de arin și crenguță de alun.
Pă drum le mâncam tǫt’e! Șî ńe-ntreba părințî: «Da’ und’e vi-s frăguțâle, mă?» «Păi le-am mâncat!» Atâta era o plăcęre! Vaaai!
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Dar, în termeni de fructe, culegeau soc (sau cum le ziceau ei, coacăze), măceșe (sau cum le ziceau ei, căcădări), porumbele, coarne, aluneeeeeeee. Culegeau și flori. Dumbravńic. Păpăranẑină. Racameț. Sorliță. Culegeau și frunze. De fag. Tinere. Acrișoare. De măcriș. Tot tinere. Tot acrișoare. Culegeau și semințe. De chimin.
Făceau oamenii ceai și supă, dar aromatizau și țuica pigmentată în prealabil cu zahăr ars. Culegeau și ciuperci. Bureciori iuți. Bureciori de rouă. Gălbiori. Ciuciulași. Acum. Provocare. Tu știi ce-s toate cele multe? Păpăranẑină? Sorliță? Ciuciulași?
Contributori
Nicolae Irimieș
Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea
Finanțatori
