La Făgădău
În stânga clădirii: făgădăul – așa numit în cele vremuri, sau bufetul – așa numit în ăste vremuri. Ei! Dacă acum birturile sătești își fac aprovizionarea de la Metro, deunăzi nu era chiar de ici de colo. Pe vremea când făgădăul era făgădău, se aduceau vin și țuică taman din Moldova. Și dura o săptămână drumul ăsta dus-întors.
Grasa d’in D’al, mama lui sǫcră-mę, avę făgădău. Gonău, tata lui sǫcră-mea, merę cu t’eleaga. Șt’ii ce-i aia t’eleagă? Merę-n Moldova după vin. Vińę acasă după o săptămână și aducę butoi cu vin d’-acolo. Și țuică. Și spirt. D’i pă la Gherla și d’i pă und’e aducę spirt.
Maria Muncaci / Mărioara lu’ Dúdaș
Pe vremea când bufetul era bufet, se găsea Monopol – ceva spirtoasă, și 16 Țâțe – ceva vin. Se mai găsea, când și când, suc la sfert.
Frenezie o fost în tăt satu! Nici acuma, cu telefǫńile mobile, nu s-ar fi împrăștiat mai rępede vęstea: o băgat suc la bufet! Și nu știu dac-ai văzut vreodată cum apar mămăruțele dintr-un… Nǫ, așą̨̆ o apărut. Era plin d’e copt’ii la bufet, în drum. Și până o descărcat mașina, până o semnat, până nu știu ce, noi eram înnebuniți.
Suc! Suc! Suc! Și ne-am luat fiecare câte-o sticlă. Avę o urmă d’e aromă, da’ crecă de la ce fusese în sticlă înainte. Deci n-ai putut să bei chestia aia! Apa era mai bună! Șî le-am țâpat șî dup-aia am dus sticla, că trăię să ducem sticla înapoi.
Cristi Marcu / a Hulpii
Dar la făgădău nu se întâmplau doar băutele, ci și organizatele. Aici trăgeau bărbații să bage ciurdarul, să bage păcurarul. Aici se punea țara la cale, de cei ce păstoreau comunitatea.
Contributori
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Maria Muncaci
Ciufală: Mărioara lu’ Dúdaș
Născută: 1948, în Stoiana
Mutată: 1964, în Sălicea
Finanțatori
