La Carpiń
Drumul din sat până pe pășunea vitelor și de pe pășunea vitelor până în sat era lung, era anevoios. Animalele oboseau. În consecință, dădeau mai puțin lapte. Motiv pentru care, decât să facă drumul dus-întors animalele, preferau să facă drumul dus-întors femeile.
Bivolii erau duși primăvara pe pășune. Și aduși toamna în sat. Femeile veneau la muls, în fieșce dimineață, în fieșce seară. Și pentru că bivolii erau simandicoși și nu slobozeau laptele decât în condiții foarte particulare, femeile veneau veșnic-veșnic cu ceva cu care să-i înduplece.
Cińe vrę, să margă să mulgă d’ibolu, acolo [mergea, La Carpiń]. Șt’iț d’i ce? C-tuncea puńę mare preț omu pă ańimal! Și las să stęie acolo să să hod’ińască și să ducę femęia d’i la sapă, cu pui d’e cucuruz…
Făcę cât’e-o sarcină, îi lega-n spat’e și, cu candiru, cu lanțu, să ducę la muls. D’e-aicea, pă jos, până acolo la Carpiń. Șî fiecare-ș strâga d’ibolița: «Iambor, hai la mama!» Cum îi zâcę la d’iboliță. «Mișca, hai la mama!» Șî io meręm și mulẑęm dǫuă d’iboliță acolo-n pădure.
Nǫ, abd’ę vińęm cu dǫuă candire d’e lapt’e acasă. Nǫ, dăd’ę cât’e la vo patru litri și ceva una, cinci să zâc. Îl aducęm acasă și făcę produsă lactat’e: brânză d’e vacă, unt…
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Dar tare apreciat era laptele de bivol. Nici nu îndrăznea să se închine laptele de vacă în fața laptelui de bivol.
Contributori
Nicolae Irimieș
Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea
Finanțatori
