Fântâna Bilașcu
Bătrânii de azi, copiii de ieri, au multe amintiri cu Pădurea Făget. Pentru că ei au replantat-o după ce a fost decimată în al Doilea Război Mondial.
Am plantat în Făẑet faẑii ăia. D’in ‘60… Până-n ‘63. Cu tătă șcǫla d’in Ciurila, că am fo prima promoție cu opt clasă. Tăăăț, mă, patru clasă. Trăbuię să-m dęie patruzăŝ d’e lei la zî. Chit c-am fost elevi, ucenici, ńe dăd’ę patruzăŝ d’e lei pă zî.
Ăsta, păduraru [Musai pe al său nume], i-o furat tăț bańi. Nu ńe-o dat ńiĉ-un ban. Ș-am lucrat vreo tri ań. Ș-apăi tata și nu șt’iu mai care i-o dat în jud’ecată. O făcut pușcărie [păduraru]. După, ńe-o dat bań, nu ńe-o dat bań, nu mai țâi mint’e. Da’ am plantat mńiii și mńiii de faẑ, care acuma, dacă-i văd, îs cât mińe d’e groș. Faină treabă!
Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți
În Pădurea Făget
Era o fântână, mai după Vârfu Pęńi. Îi zâcę La Bilașcu. Era turnată d’in cimęnt, cu gură d’e leu.
Nicolae Irimieș / Călae a lu' Durguș
Trebuie că era impresionantă pentru copiii de-atunci.
Cură apa pă nări la leu, mă!
Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți
Munca-i brățară de aur. Dar… Pauza-i brățară de platină.
Când nu lucram, ad’ică avęm on pt’ic d’e timp liber, meręm la fântână ș-apă curpeńile ęlea, băăă, frat’e, atâta ńe dăd’ęm… Ș-apoi prind’ęm un curpen. N-avęm bai, mă, că să rupe. Pt’icam! Iară! Luam altă creangă. Dă-i, dă-i, dă-i!
Alexandru Muncaciu / Sandu lu' Lǫți
Așa să vă imaginați că acest curpen (a nu se confunda cu carpen) este o liană care crește spontan pe la noi, și care se cațără pe arbori. Îi învăluie. Îi copleșește. Cu alte cuvinte, pruncii plantau fagi și rupeau curpeni. Făceau bine pădurii, și când lucrau și când se distrau. Cu sau fără știrea lor.
Contributori
Alexandru Muncaciu
Ciufală: Sandu lu’ Lǫți
Născut: 1950, în Sălicea
Nicolae Irimieș
Ciufală: Călae a lu’ Durguș
Născut: 1952, în Sălicea
Finanțatori
