Fotografie – @IurieCojocaru
Aluńiș
Alunișul a fost martorul a două realități contrastante. Ziua se cultiva. Noaptea se fura. Asta, sigur, după colectivizare.
Tulai, cum meręm la colectiv șî furam! Meręm nopt’ea. Furam cucuruz. Cât’e-un sac ǵe cucuruz. Păi dǫră nǫpt’ea pă la doisprăzą̨̆ce… Cińe t’e prind’ę?
Ileana Popa / Ileana Tavii
Și se mergea în gașcă. Șanse mai mici să te prindă. Șanse mai mici să te închidă.
Tăt’e meręm d’eodată. Odată șt’iu c-o fost Ciucalău hăitaș. Șî ńe-o prins. Da’ ńe-o lăsat, nǫ! Da’ am furat muuult! Că, dac-o fo colectiv, d’i la colectiv mńie nu-m prę da. Dacă nu făcęi normă mare, nu-ț da, mai d’e fęl nu-ț da!
Ileana Popa / Ileana Tavii
Deși toată zona era împânzită de alun, alunul nu se valorifica. În sat nu se împletea. Dintr-un motiv sau altul. Alunul era folosit ca par de fasole, ca par de roșii, pentru undițe și pentru coarbe.
Cǫrbe d’e ŝirez. La fierăstrău d’e pădure, nu la ăla d’e tâmplărie. Era pânza și era cǫrba. Adică mânęru ăla d’e care se ținea.
Cristi Marcu / a Hulpii
Atât. Și. Sigur. La ronțăit peste iarnă, de pruncii greu de îndestulat.
Contributori
Ileana Popa
Ciufală: Ileana Tavii
Născută: 1933, în Sălicea
Cristi Marcu
Ciufală: a Hulpii
Născut: 1980, în Sălicea
Finanțatori
